Fericiti cei ce au gasit iubirea pentru ca multe au avut de patimit. Fericiti cei ce au gasit-o din prima incercare. Eu n-am fost asa norocoasa, a trebuit sa ma lovesc cu capul de barna de sus, de prag, de tocul usii etc. pana am gasit iesirea/intrarea. Depinde cum privesti problema. Mr. Bond a trebuit iar sa ma tina in brate la miez de noapte in timp de plangeam in hohote dupa ce am baut cam jumatate de sticla de rose`. De ce? Pai in primul rand grecul mi-a dat liber, pentru ca nu poate sa ma angajeze ca nu am 12 luni de munca continua in Anglia. Pai dobitocu' naibii asta puteam sa i-o zic si eu, dar am zis ca daca trimite actele la HO primeste scrisoarea aia de aprobare. Cica nu ma poate angaja ca nu am "skills". Skills de servit la masa, pai tre sa ai scoli inalte sa ai asa skills.
Si uite asa, am plecat frumusel din restaurant, am zis pa pa si pusi la toata lumea ca majoritatea au fost oameni draguti, m-au ajutat cat au putut si am ajuns acasa sa-mi vars amarul. Normal ca nu prea voiam sa plang iar, ca ma gandesc ca s-a saturat si Mr. Bond de atata aparaie. Dar cand am vazut ca imi cumparase omul si cadou (sa fiu frumoasa la munca) m-a busit plansul. Ce sa fac, nu m-am putut abtine.
"No matter what happens, I will still love you" imi zice el. Ce altceva mai frumos poate sa-mi zica, in momentele astea cand nimic nu mai sta in picioare, cand trebuie sa aleg ce cale sa iau in viata asta de kko. Il cred pentru ca ma tine in brate si simt ca parca si lui ii vine sa planga si nu vrea sa ma piarda. Il cred pentru ca si eu simt la fel, dar am plans atat incat acum ma simt moarta.
"I hate money!!" ii zic printre lacrimi. Urasc banii, ii urasc pentru ca daca nu ii ai toata viata iti este in primejdie. Urasc regulile stupide din tara asta. Normal ca as pleca acasa, dar ma tine aici un singur lucru - marea iubire. Pacat ca a trebuit sa vin pana aici sa-l gasesc...
